Conform unor studii recente, plantele și animalele dispar de cel puțin 1000 de ori mai rapid decât înainte ca oamenii să apară, sugerând că ne îndreptăm spre a șasea mare extincție.
Oamenii de știință credeau că ratele de extincție din trecut erau mult mai mari, făcând comparația cu ratele actuale de extincție mai puțin evidentă. Totuși, studii recente realizate de Universitatea Duke sugerează că ratele de extincție din trecut ar fi putut fi mult mai scăzute decât se credea anterior, în timp ce ratele actuale de extincție par să fie de aproximativ 10 ori mai mari decât cele estimate anterior.
Având în vedere aceste fapte, biologul Stuart Pimm de la Universitatea Duke a declarat că „Suntem pe marginea celei de-a șasea extincții... Dacă o vom evita sau nu va depinde de acțiunile noastre”.
Lucrarea sa, publicată acum în Journal of Science, a primit un mare elogiu din partea comunității științifice. În aceasta, el se concentrează pe rata cu care speciile dispar, mai degrabă decât pe numărul total de specii. El numește această cifră „rata mortalității”, măsurată prin numărul de specii care devin extincte în fiecare an dintr-un milion de specii.
În 1995, Pimm a stabilit că rata de extincție pre-umană era în jur de 1, dar în lumina acestor noi descoperiri, el atribuie această valoare la aproximativ 0,1, ceea ce este un ordin de mărime mai mic decât credea inițial.
Pentru a pune în perspectivă importanța acestei probleme, rata mortalității astăzi este în jur de 100 până la 1000.
Conform Institutului de Cercetare Ecologică din Brazilia, există multe motive pentru această creștere dramatică a ratei mortalității, dar principalul factor este pierderea habitatului. Pe măsură ce oamenii continuă să se extindă și să pătrundă în habitatele naturale, animalele sunt alungate. Cele care au cerințe specifice de habitat nu pot face față în noul mediu, în timp ce altele sunt înlocuite de specii native, ceea ce le face să dispară.
Un exemplu elocvent este cazul marmosetului cu urechi tufate buffy, unde oamenii au preluat o parte din habitatul lor natural, iar o specie concurentă de marmoset a preluat ce a rămas, cauzând ca marmosetul cu urechi tufate buffy să ajungă pe lista internațională a speciilor vulnerabile.
Un alt exemplu similar este cazul rechinului cu vârful alb, care odată era unul dintre cei mai abundenți prădători de pe Pământ, dar care a fost vânat atât de mult încât în zilele noastre este rar văzut. Nimeni nu rezumă mai bine situația decât Boris Worm, biolog marin de la Dalhousie, care a afirmat: „Dacă nu facem nimic, vom urma soarta dinozaurilor.”
Așa cum s-a menționat la început, dacă ne îndreptăm spre a șasea mare extincție, aceasta nu ar fi prima dată când se întâmplă. În celelalte cinci ocazii anterioare, extincțiile în masă au fost adesea asociate cu impacturi de meteoriți. Un exemplu notabil este marea extincție a dinozaurilor de acum 66 de milioane de ani, care a ucis dinozaurii, precum și ¾ din toate speciile de pe Pământ. O altă extincție și mai devastatoare a fost Marea Moarte, acum 252 de milioane de ani, care a ucis peste 90% din speciile lumii.
Deși studiile științifice conturează un tablou sumbru, există încă speranță. Conform lui Pimm și Jenkins, utilizarea smartphone-urilor și a aplicațiilor precum iNaturalist poate ajuta oamenii obișnuiți și biologii să identifice speciile aflate în pericol. Astfel, pot crește gradul de conștientizare și pot permite biologilor să salveze aceste specii prin reproducere în captivitate și alte tehnici.
Un exemplu notabil este povestea de succes a tamarinului leu de aur. Acum câteva decenii se credea că această specie a dispărut din cauza pierderii habitatului, dar, din fericire, unul a fost găsit în zonele îndepărtate ale Braziliei și a fost crescut în captivitate. Astăzi, biologii au rezervat o pădure nouă pentru ei, iar conform lui Jenkins, „Acum există mai mulți tamarini decât locuri unde să-i punem”.
Așadar... Suntem pe marginea celei de-a șasea extincții? Depinde de tine...
Scris de: Sukree Sachamuniwongse
Online:
Journal Science: http://www.sciencemag.org